Boala Parkinson este o afecţiune, legată de moartea treptată a celulelor nervoase motorii (neuronilor), ce produc neurotransmiţătorul dopamina. Din acest motiv, se dereglează coordonarea mişcărilor şi tonusului muscular, ce se manifestă prin tremur caracteristic (frison), stinghereală, dereglarea posturii şi mişcărilor.

De boala Parkinson (parkinsonism) se îmbolnăveşte fiecare a suta persoană, ce a depăşit vârsta de 60 ani, în plus aceasta se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi, decât la femei. Ceea ce este interesant, că fumătorii practic nu suferă de această boală, iar iubitorii de lapte, din contra, riscă mai mult să se îmbolnăvească; mecanismele acestor fenomene nu au fost clarificate până la capăt.

Această boală provoacă tremuratul mâinilor, neîndemânare generală şi, prin urmare, probleme cu mersul şi alte mişcări, la fel se complică deseori prin alte afecţiuni, care mai devreme sau mai târziu duc la decesul bolnavului. Jertfe ale parkinsonismului au devenit aşa personalităţi renumite, ca boxerul Mohammed Ali, politicianul Yasser Arafat şi Papa de la Roma Ioan Paul al II-lea. Pentru prima dată această boală a fost descrisă de medicul englez James Parkinson în anul 1817 în „Eseul despre paralizia tremurătoare”. Încă pe atunci, el a stabilit unele caracteristici externe distinctive ale acestei boli. Acestea, de exemplu, sunt mişcările degetelor – „socotitul monedelor” – care vizual într-adevăr reamintesc socotitul banilor şi postura gârbovită specifică „postura cerşetorului”.

Cauzele bolii Parkinson 

Actualmente se ştie, că boala Parkinson apare din cauza dereglării producţiei de dopamină – unul din neurotransmiţători (substanţe, ce servesc la transmiterea impulsurilor în creier). Acest lucru duce la dereglarea funcţiei celulelor în diviziunile creierului, responsabile de mişcările omului. Susceptibilitatea faţă de această boală se poate transmite prin ereditate. Ciocnindu-vă cu simptomele bolii Parkinson, trebuie de ţinut cont, că unele din ele pot fi cauzate şi de alţi factori, de exemplu de encefalită, administrarea excesivă a preparatelor medicamentoase, de ateroscleroza vaselor cerebrale, intoxicaţie cu substanţe neurotoxice.Simptome

Apariţia primelor simptome de boală, de regulă, rămâne neobservată. Adesea rudele şi prietenii atrag atenţie la reducerea expresivităţii feţei, încetinirea mişcărilor, mai ales în timpul îmbrăcării, mesei şi umblatului. Prin urmare, însăşi persoana remarcă scăderea agerimii mâinilor, îndeosebi la executarea mişcărilor fine. Apar dereglări de scris, dificultăţi la spălarea dinţilor, bărbierit şi etc. Mimica omului se face rigidă, el clipeşte mai rar, faţa devine ca o mască. Se dereglează vorbirea. Este specific, că omul, incapabil să meargă de sine stătător, deseori aleargă cu uşurinţă pe scări, poate dansa, schia. Deplasarea lentă poate alterna spontan cu alergarea rapidă, pe care bolnavul nu este în stare să o controleze, până când nu va cădea ori nu va întâlni un obstacol. Sunt îngreunate considerabil rotirile în pat, devine o problemă ridicarea din fotoliu sau scaun. Din cauza dereglării mobilităţii muşchilor faringelui, deglutiţiile devin mai rare, ceea ce provoacă dezvoltarea sialoreei. Cea din urmă poate fi atât de intensă, încât omul este nevoit să se folosească permanent de băsmăluţă sau prosop. Drept simptome obligatorii în cazul bolii Parkinson serveşte stinghereala mişcărilor (hipochinezia), tremurul ce apare în stare liniştită (tremurul liniştii), mai târziu apar dereglări de echilibru şi probleme cu umblatul.


În cazul acestei boli este extrem de important de început tratamentul cât mai curând posibil, de aceea la apariţia primelor simptome, este necesar să vă adresaţi la neuropatolog. Pentru diagnosticarea bolii Parkinson, bolnavul este îndreptat la electromiografie, care permite stabilirea cauzei tremurului şi excluderea bolilor musculare, iar pentru diagnosticarea dereglărilor activităţii creierului se face o electroencefalografie.